Istoria Salamului de Sibiu – începuturi

Motivul pentru care Salamul de Sibiu este asociat ariei geografice delimitate sunt în special de ordin istoric. Într-adevăr, există o tradiție îndelungată, de peste 100 ani, în ceea ce privește obținerea sortimentului, tradiție care continuă și astăzi. Această tradiție reprezintă o specificitate a ariei geografice, la rândul său bazându-se pe trăsăturile specifice acestor județe, evidențiate mai sus.

Istoria Salamului de Sibiu ne arată, prin dovezi certe, că producția celebrului sortiment a început concomitent în cel puțin 2 (două) zone diferite din România, în speță Mediaș și arealul Văii Prahovei (Sinaia). Istoria producerii acestui salam a fost strâns legată de dezvoltarea agriculturii din aceste zone, precum și de formarea în cadrul lor a unor grupuri de producători care s-au specializat în fabricarea acestui sortiment și care, de-a lungul timpului, au contribuit la răspândirea fabricării acestuia în afara arealului Mediaș – Sinaia și la consolidarea acestei tradiții și în celelalte zone din arealul specificat.

harta-salam-sibiu-zone-protejateLa Mediaș, a început să se producă în ultimul sfert al secolului XIX un salam uscat numit “salam de iarnă”. Acesta se va bucura rapid de înalte aprecieri şi va fi căutat în toată Transilvania. Dovezi ale existenței breslelor de mezelari și a producției de Salam de Iarnă apar în N. Drăgan, Dezvoltarea industriei în Mediaș între anii 1918-1944, volumul III din Volter Wollman, Patrimoniu preindustrial și industrial în România, documentele Bisericii Evanghelice sau în cele expuse în Patrimoniul Istoric și Arhitectural și Patrimoniul industrial al Sibiului.

Dintre fabricanții de mezeluri, unii s-au făcut remarcați prin calitatea produselor și mai ales prin salamul de iarnă (viitorul Salam de Sibiu), care a devenit etalon pentru toată lumea. Unul dintre aceşti fabricanţi era Jozsef Theil (1875-1932), care avea încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea o fabrică de salam la Mediaş. Cu titlu de fabricant de salamuri, deci o atestare oficială, Jozsef Theil producea salam de iarnă (viitorul Salam de Sibiu), mezeluri, derivate de carne, slănină, untură, etc. în atelierul său cu sediul pe strada Badaraua, nr. 13, înființat în 1895.

În 1922 îşi mută fabrica la Sibiu, pe strada Morilor, sub firma „Theil & Co. A.G. Salami und Selchwarenfabrik„. Cu multă îndemânare și rigurozitate, Theil reuşeşte să îşi câştige recunoaşterea în domeniu, întreprinderea sa devenind în scurt timp un nume cunoscut şi apreciat. Fabrica devine în scurt timp cel mai important producător de salam din Ardeal, salam distribuit sub marca “veritabilul Salam de Sibiu”.

Fabrica Theil participă aproape anual la manifestări de prestigiu care îi pun în evidenţă acest renume. Avea magazin de prezentare în fiecare mare oraş al ţării. Capacitatea fabricii ajunge în anii ’30 la 20 de vagoane de salam pe an.

Din informațiile disponibile, în primii ani de existență a fabricii, Jozsef Theil a folosit utilaje acționate manual, iar afumarea se executa direct prin arderea mocnită a lemnelor umezite sau a celor neuscate aduse din pădurile din vecinătatea orașului Mediaș. Ca înveliș al salamului s-au folosit încă de la bun început numai membranele provenite de la animalele din tăierile proprii.

Fabrica lui Jozsef Theil s-a dezvoltat puternic și, după o activitate de succes de peste două decenii, fabrica își schimbă proprietarul. Dar salamul de Sibiu rămâne piatra de temelie a afacerii.

În 1919 fabrica lui Theil a fost cumpărată de Fritz Auner. Fabrica de salam și conserve “Fritz Auner” Mediaș (viitoarea fabrică Salconserv) producea salamuri, conserve de carne, mezeluri, produse de carne, slănină și untură. Salamurile crud-uscate mucegăite, similare celor fabricate în satele săsești din împrejurimile orașului Mediaș, s-au fabricat încă din vremea patronilor Richard și Fritz Auner, dar în cantități mici, din cauza complexității procesului de fabricație, cât și a condițiilor climatice specifice cerute de un produs superior din categoria delicatese.

Fabrica și-a păstrat aceeași paletă de produse încă de la începuturile sale și în special salamul de iarnă (viitorul Salam de Sibiu), care era cel mai căutat produs al fabricii. În 1921, în fabrică se instalează și un frigorifer. Lovită de criză, în 1929, fabrica se lichidează, iar Auner o va redeschide în 1930.

istorie-slider-1

Picture1