Scurtă istorie Scandia Food

În aceeași perioadă, Filippo Dozzi a fondat fabrica de salamuri de la Sinaia. Italianul, născut în Frisanco-Udine, a emigrat în România în anul 1885, stabilindu-se împreună cu soția sa la Poiana Țapului. De meserie pietrar, acesta a lucrat la cariera de la Piatra Arsă, pentru ca ulterior să emigreze pentru o scurtă perioadă de timp la Budapesta, unde s-a angajat la fabrica de salam. Aici dobândește cunoștințe legate de amestecul cărnurilor și al mirodeniilor, devenind maistru.

Întors în România, el decide să cumpere în 1911 o clădire din Sinaia care adăpostea un restaurant, un depozit de vinuri și un hotel și să o transforme în sediu social al nou-înființatei Întreprinderi Individuale Filippo Dozzi.

În cadrul acestei întreprinderi se produce Salamul de Sibiu, care a ajuns foarte curând pe mesele cele mai simandicoase, fiind considerat, încă de la început, un produs de lux.

În primii ani, întreprinderea a avut o activitate restrânsǎ, care s-a extins pe mǎsurǎ ce s-a acumulat capital. Filippo Dozzi a căutat să achiziționeze noi terenuri și proprietăți în vecinătate, pentru a putea spori capacitatea fabricii sale și a supraveghea mai îndeaproape bunul mers al acesteia. Ca dovadă în acest sens, stau de pildă contractele de vânzare pe care Filippo Dozzi le-a încheiat cu Gilbert Fonteix (1911) sau cu Iosef, Ion, Carol, Willy și Alexandru Wisenecker (1932).

O mare parte dintre lucrǎtorii fabricii erau permanenţi, mai ales de origine italianǎ, proveniţi din Udine, localitǎţile Friscano şi Pinzano, iar alţii locuiau în zonele Sinaia, Poiana Țapului, Comarnic, Buşteni sau Teşila. Acești lucrători au fost supuși unei pregătiri riguroase, pentru a deprinde secretul fabricării Salamului de Sibiu la cele mai înalte standarde calitative, care să corespundă exigențelor publicului din ce în ce mai numeros.

La moartea sa, în anul 1943, Fillipo Dozzi lasǎ în grija fiilor sǎi Antonio şi Giuseppe acest secret, iar ei au continuat munca tatǎlui lor, făcând față cu succes cererii crescânde din partea consumatorilor pentru Salam de Sibiu. Astfel, dintr-o serie de interogatorii administrate lor și de către ei într-un litigiu aflat în 1946 pe rolul Tribunalului Prahova, secția I, rezultă că acești doi fii au administrat fabrica lui Filippo Dozzi încă din ultimii ani de viață ai acestuia, au întocmit inventare și bilanțiere, au făcut lucrări de îmbunătățire și au montat instalații noi. De asemenea, din actul de vânzare-cumpărare încheiat cu Helene și Jean Lacroix în anul 1940, rezultă că Antonio și Giuseppe Dozzi erau preocupați de dezvoltarea afacerii tatălui lor, achiziționând încă un teren de 410 mp în municipiul Sinaia.

Stau mărturie peste timpuri numeroasele scrisori de trăsură prin care produsul Salam de Sibiu este solicitat și apreciat peste hotare de numeroși clienți.

Din cauza condițiilor climaterice, respectiv a temperaturii care trebuia să rămână la un nivel relativ scăzut pe întreaga durată a procesului, producția era limitată la lunile de iarnă. De aceea, în ambele arealuri geografice, produsul a fost comercializat inițial sub denumirea ”Salam de Iarnă”.

Atunci când popularitatea sa a crescut și peste hotare, exportul se făcea prin Vama Sibiu, pentru că acesta era punctul de trecere pe teritoriul austro-ungar. În mod corespunzător, ștampila de export aplicată pe documentele ce însoțeau marfa cuprindea sintagma ”Vama Sibiu”, ceea ce a făcut ca și comenzile numeroase venite din partea colaboratorilor externi să poarte mențiunea ”Salam din Vama Sibiu”.

La scurt timp, produsul a devenit lesne cunoscut publicului pur și simplu ca ”Salam de Sibiu”. Astfel, în anii 1930, această denumire a devenit larg uzitată și de către diverșii clienți din țară, inclusiv de către casa regală a României, stând mărturie în acest sens desele scrisori de comandă provenite de la aceștia.

 

Toate aceste fabrici au fost naționalizate de regimul comunist în anul 1948, trecând astfel în proprietatea statului. În cazul Scandia, naționalizarea a fost însoțită și de schimbarea denumirii în Salconserv, aceasta funcționând până în decembrie 1989 în componența și în subordinea IIC Sibiu. În 2001, în urma unei licitații publice, societatea a fost preluată de către actualii acționari, devenind privată 100%, urmând ca în 2010 să se denumească Scandia Food.